Vasile Diacon Omul de cultura

Votează Vasile Diacon deputatul colegiului 10!

Omul de cultură

"Vasile Diacon este autorul unui mare număr de articole si recenzii si al unor studii (Arhimandritul Eufrosin Potecă şi preocupările sale de cultură româneasca, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei", 1979, nr. 7 - 8, p. 563 - 573; Vechi aşezări pe Valea Suhei Bucovinene. Sate şi biserici, în ibidem, 1985, nr. 10 - 12, p. 161 - 172 şi altele). Un foarte interesant studiu, de mari proporţii, este Contribuţii la istoria industriei alimentare. Berăritul la Iaşi, în „Anuarul Inst. de Ist. si Arh. „A. D. Xenopol”, 1988, p. 661 - 723. şi extras, 1988, 61 p.

Cărţi publicate:

Vechi aşezări pe Suha Bucovineana. Pagini monografice, Iaşi, Universitatea „Al. I. Cuza", 1989, Colecţia „Românii în istoria universală”, IV/3, 320 + 32 p.;

Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană, Iaşi, Ed. Unirea, 2002, 496 pagini;

Cronicile Suhei Bucovinene, Tipo Moldova, Iaşi, 2005, vol. I-II;

Reîntregirea. Basarabia, Bucovina şi Insula Şerpilor în dezbateri ale Parlamentului României, Prefaţă de Gh. Buzatu, Iaşi, 2006, 428 p.;

Berea la Români. Pagini de istorie, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2009, vol. I – II, 291 + 336 + 24 planşe;

Un moment din istoria limbii române literare: Eufrosin Poteca, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2009, p. 249;

Istorie şi cultură românească. Pagini regăsite, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2009, p. 199;

Sub semnul lui Clio, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2009, p. 265;

Coordonator, …. Lingvistică şi cultură. Omagiu profesorului Ilie Dan la împlinirea vârstei de 70 de ani, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2008, p. 534;

Despre cărţile lui Vasile Diacon s-au publicat numeroase recenzii, între semnatari fiind : Nicolae Cârlan, Liviu Druguş, Adolf Armbruster, Emmanuel Turczynsky, Gh. Buzatu, Vasile Adăscalitei, Emil Satco, Lucia Cireş, Florin Antohi, Ilie Dan, Nistor Ciocan.

A colaborat şi colaborează la o seamă de reviste de cultură şi ziare, între care: „Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie „A. D. Xenopol” din Iaşi, „Ateneu”, „Cronica”, „Ginta latină”, „Limba română” (Bucureşti), „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, „Pagini bucovinene”, „Suceava. Anuarul Muzeului Judeţean”, „Opinia” (Iaşi).

Editor şi director al publicaţiei „Ţara noastră”, Iaşi, an I (2008), format 31 x 48 cm; Nr 1/august 2008, 4 pagini; Începând cu nr. 2/noiembrie 2008 apare în 8 pagini; Începând cu nr. 1 (3)/ianuarie 2009 are ca subtitlu „Periodic social – politic şi de opinie naţională”.

O lucrare interesantă a lui Vasile Diacon este cea privitoare la berărit, cu informaţii istorice din lumea sumeriană, egipteană, celtică, romană şi, se înţelege, din istoria Moldovei, cu o documentaţie impresionantă. Este amintit mai întâi, cronologic, lacob „berarul” din Cluj la 1362 si apoi, în Moldova, o moară de sladniţă, adică de malţ, în Baia în 1402 ca o primă atestare a acestui meşteşug la noi, în Ţara Moldovei, cu siguranţa meşteşugul fiind cu mult mai vechi, poate adus de primii imigranţi saşi în Moldova. Înainte de 1627 era o berarie domnească la Neamţ, dar înfiinţarea unei fabrici de bere la Iaşi pare a fi din 1786, când A. Mavrocordat îi acorda berarului Herletz Hrisov să deschidă o fabrică de bere lânga cişmeaua lui Păcurar. Au fost berari la Iaşi cu mult înainte. La 1865 funcţionau la Iaşi opt fabrici de bere. Berăritul este urmărit pâna în zilele noastre.

Nistor Ciocan, despre Berăritul la Iaşi, 1988: „Prefacerile […] sunt relevate cu claritate şi siguranţa cercetătorului versat într-un domeniu care care este, deopotrivă, şi al istoricului, dar şi al economistului şi al sociologului”.

Reîntregirea este o carte de mare interes istoric şi actual, în care Vasile Diacon, ca parlamentar, a reunit în volum „toate discursurile şi referirile parlamentarilor români în cadrul dezbaterilor din forul legislativ, precum şi hotărâri ale Parlamentului privitoare la problema Basarabiei, Bucovinei şi Insulei Şerpilor, teritorii care actualmente nu se află în componenţa statului român" (p. 22). Invit cititorul să parcurgă introducerea intitulată Moldova - excurs istoric (p. 5 - 20) şi să înţeleagă că nici una dintre înţelegerile şi nici unul dintre tratatele încheiate de Rusia cu Moldova nu au fost respectate şi nu a fost respectată integritatea Moldovei, deşi aceasta s-a menţionat în mod expres.

Gh. Buzatu, despre Reîntregirea, 1992: „…ne face o deosebită plăcere să recomandăm cu căldură volumul realizat de domnul Vasile Diacon care, deşi prins în vâltoarea luptei parlamentare, a găsit timpul necesar şi şi-a impus obiectivitatea trebuitoare pentru a ne introduce într-o problemă atât de importantă şi care ne frământă pe toţi în aceste zile: Reîntregirea României”

O carte deosebit de valoroasă a lui Vasile Diacon este Vechi aşezari pe Suha Bucovineană, Iaşi, Universitatea „Al. I. Cuza", 1989, 319 pagini.

Într-o scurtă prefaţă, intitulată Argument, prof. univ. dr. Gh. Buzatu vine în întâmpinarea cititorului prezentându-i cartea acestui istoric „prin vocaţie", cu „contribuţii de tot interesul", „pe baza unor migăloase studii în arhive şi biblioteci cu deplină pătrundere a esenţelor problemelor abordate". Autorul pune în evidenţă „un bogat tezaur de civilizaţie materială şi spirituală românească la nivelul istoriei naţionale şi, în continuare firească al celei universale".

Vasile Diacon, în Cuvânt înainte, ne dă unele lămuriri utile şi înţelegem că această carte a fost scrisă, cum spunea cronicarul, „Din dragostea Ţării, ca sa nu se înece anii cei trecuţi ai ei”

Satul numit azi Stulpicani, într-un document din 1488 numit Ştilbicani, „se identificase cu întreg arealul bazinului, iar de-a lungul vremii au apărut, pe Suha Bucovineană, satele Bucşoaia, Frasin, Doroteia, Plotoniţa, Negrileasa, Vadu Negrilesei, Ostra, Gemenea şi Slătioara, localităţi care, după o lungă perioadă de timp, au gravitat în jurul Stulpicanilor, principala aşezare a bazinului”.

In realizarea lucrării, s-a folosit de „instrumentele de lucru specifice istoricului, geografului, naturalistului, sociologului, filologului şi economistului", cartea fiind o cercetare „de durată şi de predilecţie”, aici nefiind folosite informaţiile „legate de etnografie, folclor etc", totul fiind gândit ca „un cald omagiu închinat vetrei strămoşeşti şi oamenilor ei, făuritori ai unui univers de adâncă înţelepciune şi aleasă frumuseţe spirituală”.

Întregul material prezentat este compartimentat în 14 capitole, unele mai extinse, altele mai restrânse: I. Cadru natural (Aşezarea geografică; Alcătuirea geologică; Resurse minerale; Caracterizarea reliefului; Reţeaua hidrografică; Caracterizare climatică; Tipuri principale de sol; Din flora locală; Codrul secular Slătioara); II. Repere istorice (Cele mai vechi urme de locuire; Localităţile bazinului Suha Bucovineană în epoca medievală); III. Conflagraţiile mondiale şi satele din zonă (Satele bazinului în timpul primului război mondial şi al unirii Bucovinei cu Ţara; Localităţile din bazinul Suha Bucovineană în războiul antihitlerist); IV. Aşezările şi populaţia (Organizarea teritoriului; Populaţia; Colonizări şi emigrări; Sănătatea şi alimentaţia); V. Aspecte ale istoriei economice (Căile de comunicaţie; Activităţi forestiere; Activităţi miniere; Alte activităţi economice); VI: Viaţa social-politică; VII. Aspecte ale culturii locale (Şcoala; Biserica; Judecătoria); VIII. Faptul divers; IX. Legenda şi haiducia; X. Aşezările bazinului Suha Bucovineană după cel de-al doilea război mondial; XI. Suha Bucovineană în lumina toponimiei; XII. Particularităţi de grai; XIII. Texte dialectale; XIV. Glosar dialectal. Urmează Anexe şi Indice de autori.

Cum se vede, cartea lui Vasile Diacon este o istorie a locurilor şi satelor de pe Suha Bucovineană, cu informaţii de interes excepţional pentru istoria Bucovinei. Se vorbeşte, între multe altele, despre primul şi al doilea război mondial, de grozăviile comise de armata austriacă, dar şi de cea rusă, de morţii dintre locuitorii satelor, dar şi de cei fără nume îngropaţi în pământul acestor sate. Se pot urmări infiltrările veneticilor galiţieni cu numele lor specifice (p. 90-91), pe baza celor trei recensăminte dintre anii 1772 şi 1779. Se discută, într-o lungă notă (p. 113 - 114), despre originea huţulilor. Evenimentele de după 1775 i-au determinat pe mulţi români să treacă noua graniţă şi să plece în Moldova. Zona este, în bună măsură, populată cu ardeleni şi moroşeni, dar a fost adusă şi populaţie de limbă germană din diferite părţi ale imperiului: mineri, tăietori de lemne, funcţionari. În 1940, mulţi urmaşi ai celor veniţi aici în 1784 s-au repatriat în Germania, fiind ţinuţi în lagăre iar unii tineri dintre aceştia s-au înscris în trupele SS. În sate din valea numită Suha Bucovineană s-au născut însemnate personalităţi, precum mitropolitul Grigore Roşea (secolul al XVI-lea), mitropolitul Nectarie (Nicolae) Cotlarciuc (1875 - 1935), arhimandritul Vartolomei Măzăreanul (născut pe la 1720) (p. 218 - 222). În această zonă şi-a pierdut viaţa vestitul compozitor Ionel Femic, în 1938, într-un tragic accident aviatic.

Vasile Diacon a inclus în volum un amplu capitol privitor la toponimia zonei cercetate şi adeseori se ocupă de originea unor nume de locuri, făcând diferenţele necesare între ceea ce spune tradiţia şi fantezia populară şi ceea ce spune ştiinţa limbii. Cele câteva sute de nume topice consemnate în anchete proprii reprezintă un material care va fi folosit cu eficienţă în viitoare cercetări privitoare la toponimia Bucovinei. Merită să fie subliniată în mod deosebit încercarea de a grupa tematic numele topice culese.

Filolog cu bună pregătire de specialitate şi cu interes pentru dialectologie, autorul a făcut şi interesante observaţii cu privire la particularităţile de grai ale zonei, unele general-bucovinene, altele aduse de maramureşeni şi, în sfărşit, altele cu circulaţie restrânsă în zona cercetată.

Lucrarea lui Vasile Diacon se încheie cu un bogat Glosar regional (p. 281 - 305) în care autorul prezintă, din zona cercetată, un mare număr de cuvinte specifice, unele cu arie de folosire mai largă, iar altele cu una foarte restrânsă, important material lexical pentru completarea Dicţionarului limbii române. În Anexe sunt prezentate o seamă de documente istorice. Cartea se bazează pe o bibliografie foarte bogată.

Gh. Buzatu, despre Vechi aşezări pe Suha Bucovineană, 1989: „În adevăr, ce altceva ne propune Vasile Diacon decât o proiecţie a trecutului unei zone ilustrând un bogat tezaur de civilizaţie materială şi spirituală românească la nivelul istoriei naţionale şi, în continuare firească, al celei universale? Este o proiecţie care are toate şansele de reuşită din momentul în care Suha Bucovineană apare în atenţia cititorului prin acest tezaur din esenţe, organicitate şi originalitate…”

Nicolae Cârlan, despre Vechi aşezări pe Suha Bucovineană, 1989: „Vasile Diacon este unul dintre acei istorici în măsură să repereze, să asculte atent istoria locurilor (natale), s-o descifreze cu iubire şi înţelegere pentru ca, întrupând-o în cuvânt, s-o facă inteligibilă şi altora”.

Liviu Druguş, despre Vechi aşezări pe Suha Bucovineană, 1989: „Vasile Diacon imprimă stilului cărţii propria sa fiinţă şi origine bucovineană, adică seriozitate şi concizie, ordine şi migală”.

München EmanttelTurczynski, Alte Niederlassungen auf der Bukowiner Suha „Nach sorgfältigen Quellenforschungen veröffentlichte die Universität Jassy eine regionalgeschichtliche Untersuchung des Juristen und Philologen Diacon, die als Vorbild für weitere Arbeiten dieser Art dienen könnte. Der in 14 Kapitel gegliederte Stoff umfaßt alle geographischphysikalischen und siedlungsgeschichtlichen Bereiche, wobei die sozio kulturellen Aspekte, wie Einwanderungen aus der Moldau und Siebenbürgen, planmäßige Ansiedlungsmaßnahmen deutscher Waldarbeiter und Bergbauern dieser Waldlandschaft der Südbukowina in sachkundiger und beeindruckend objektiver Form beschrieben werden. D. betrat damit Neuland, denn die Materialien zur deutschen Siedlungsgeschichte in diesem 352 km2 großen Gebiet im Süden des Kreises Suceava, das 1910 von 10030 Menschen unterschiedlicher Sprach- und Glaubenszugehörigkeit bewohnt wurde, sind bisher in dieser Form in der Geschichtsschreibung der Buchenlanddeutschen noch nicht berücksichtigt worden.

In den Anmerkungen sind zahlreiche Hinweise auf Handschriften in deutscher Sprache enthalten, die in rumänischen Archiven aufbewahrt werden und jetzt der Forschung zur Verfügung stehen. Sie geben Aufschluß über den soziokulturellen Werdegang einer bis zu Beginn des 19. Jhs. unterentwickelten Landschaft von einmaliger Urwüchsigkeit. Der Verf. profiliert sich hier als umsichtiger Kulturhistoriker, denn er berücksichtigt alle Schuleinrichtungen für die bodenständige rumänische Bewohnerschaft und die eingewanderten Deutschen, auch die Einrichtung der Seelsorge, der Kirchenbau und die Rechtspflege werden bis in die Gegenwart hinein verfolgt. Topographische Probleme werden mit Sachverstand behandelt und auch das Räuber- und Haidu-kenwesen, das in allen Grenzzonen der Bukowina von Zeit zu Zeit die Einwohner ebenso beunruhigte wie die Wolfsplage in strengen Wintern, findet Erwähnung.

Was dieses Buch über den Rang einer Heimatgeschichte stellt, ist der sprachwissenschaftliche Teil mit einem umfangreichen Verzeichnis von Lehnwörtern aus dem Deutschen, die viele Hinweise auf die Bedeutung technischer Innovationen für diese Region geben (S. 281 — 305).

Die 32 S. mit Abbildungen belegen den historischen Werdegang dieser Landschaft anhand alter Landkartenausschnitte und der Verwaltungsorganisation im Spiegel der Dorfsiegel, die spätestens seit 1850 auch in rumänischer Sprache belegt sind, ferner die Wirtschafts^ und Lebensweise rumänischer und deutscher Bauern und Waldarbeiter, von deren Zusammenleben der Chronist eine positive Bilanz zieht. Aufschlußreich sind schließlich Ausführungen über das Schicksal der nach Nordamerika Ausgewanderten, von denen die Mehrzahl enttäuscht wieder heimkehrte (S.112f.).

D;e Universität Iaşi, die älteste Hochschule Rumäniens, hat mit der Aufnahme dieser Veröffentlichung in die von ihr herausgegebene Reihe die Tradition einer nach Aufklärung strebenden Geschichtsschreibung erfolgreich fortgesetzt.”

Dr. Adolf Armbruster, „In der von der „AI. I. Cuza“-Universität aus Jassy herausgegebenen Reihe »Die Rumänen in der Weltgeschichte« (Betreuer Gh. Buzatu) erschien als Band IV/3 dieses wirklich hervorragende Buch des bislang fast unbekannten Historikers Vasile Diacon. Das Buch ist eine objektive Bestandsaufnahme aller Ortschaften aus dem Sucha-Tal, wobei in bemerkenswerter Weise der buchenlanddeutsche Anteil an Wirtschaft, Gesellschaft, Politik, Geschichte und Kultur gebührend anerkannt wird, was in der zeitgenössischen Geschichtsschreibung aus Rumänien ein absolutes Novum darstellt. Das Buch ist derart reich an Details, daß es sich einer entsprechenden Rezension für unsere Zeitung geradezu verweigert; es muß einfach gelesen und genossen werden. Wir können es deshalb hier nur wärmstens empfehlen und dessen Autor von Herzen danken und beglückwünschen!”

La 13 ani de la apariţia cărţii Vechi aşezări pe Suha Bucovineană, Vasile Diacon a publicat Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană, Iaşi, Ed. Unirea, 2002, 490 p. Autorul a avut norocul că s-a născut şi a crescut într-o zonă de munte, unde erau păstrate cu sfinţenie tradiţiile. Copil, adolescent şi tânăr, a participat la toate întâmplările satului. Astăzi, în ritmul schimbărilor la care este supus satul românesc, multe dintre vechile datini se pierd, sunt părăsite multe dintre obiceiurile pe care le-am moştenit de la înaintaşi şi consemneaza „amara constatare că la ora actuală întreaga creaţie folclorica este supusă unui nedorit proces de perimare, de trecere în desuetudine, multe dintre obiceiuri pierzându-se. Mai mult chiar, portul popular este pe cale de dispariţie, tot mai puţini tineri îmbracă în zilele de sărbătoare costumul tradiţional (de altfel, multe familii nici nu mai posedă un astfel de costum), iar în foarte multe case, localnicii, sub influenţa snobilor inculţi, au înlocuit frumoasele scoarte, laicere si macaturi traditionale, care „îmbracau" interioarele şi care erau ţesute în casă cu migală si dragoste faţa de tradiţia bucovineană, cu oribilele carpete cu subiect: Răpirea din Serai, Tarantela şi altele, care nu au nimic comun cu sufletul neamului românesc, Mâhnirea autorului - ca şi a noastră - este cu atât mai mare cu cât, odată început acest proces, nu mai poate fi stăvilit nici acolo unde se credea că va fi vesnic.

Cartea a fost scrisă „nu dintr-o obligaţie, nu cu un scop anume, ci ca rezultat al unei mistuitoare pasiuni pe care am consumat-o în afara obligaţiilor de serviciu si ale celor familiale, mai ales în concedii şi în liniştitele nopţi petrecute în casa părinteasca din Stulpicani ..."

După o scurtă Prefaţă scrisă de prof. univ. dr. Vasile Adăscăliţei, după un Argument al autorului şi după o listă cu Abrevieri şi prescurtări, ne sunt prezentate capitolele cărţii: Structura satelor şi aspecte ale arhitecturii locale; Arhitectura; Economia camerei; Portul popular; Ocupaţii şi îndeletniciri tradiţionale; Obiceiurile sărbătorilor de iarnă; I. Crăciunul şi Boboteaza; II. Anul Nou; Obiceiuri rituale. Ciclul familial. I. Naşterea şi botezul; II. Nunta; III. Înmormântarea; Tradiţii de Paşti; Universul mitico-magic; Credinţe şi practici cu rol benefic; I. Protecţia gospodăriei; II. Vremea şi prognoza; III. Profeţiile bobilor; IV. Interpretarea semnelor. Recomandări. Diverse credinţe; Credinţe legate de unele sărbători şi de unele zile de peste an; Bolile şi leacurile babeşti; Tratarea bolilor animalelor ; Descântece, vrăji şi alte credinţe; Bolta cerească; Din obiceiurile minoritarilor. I. Nemţii; II. Evreii; Lista informatorilor.

Cartea este îmbogaţită cu un mare număr de fotografii color.

Caracterul memorialistic al lucrării decurge din faptul că, Vasile Diacon fiind localnic, nu a mai avut nevoie de informatori pentru adunarea materialului. Cu toate acestea, el a folosit un număr de informatori pentru o mai corecta prezentare a lucrurilor.

Ceea ce impresionează în cartea aceasta, alături de marea varietate tematică, este prezenţa unui mare număr de cuvinte-termeni. Se vede că autorul a învăţat de la marii noştri etnografi că trebuie folosite cuvinte specifice şi prezentate grafic în aşa fel încât să iasă uşor în evidenţă. Poate tocmai din cauza aceasta era necesar un indice de termeni.

Ilie Dan, despre Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană, 2003: „Prin conţinut şi formă, cartea lui Vasile Diacon reprezintă o cercetare demnă de superlative aprecieri, el realizând, nu cu puţine eforturi, o solidă monografie etnografică zonală, care poate servi ca model pentru viitoare lucrări de acest gen, în special pentru Bucovina şi Moldova, pentru a culege şi valorifica, fie şi în al doisprezecelea ceas, comoara spiritualităţii populare româneşti”.

Vasile Adăscăliţei, despre Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană, 2003: „Autorul are un statut destul de complex, fiind corelat cu investigaţia ştiinţifică şi reprezentându-i nemijlocit pe cei din zonă. Particularitatea aceasta îl diferenţiază de cei care raţionează pe baza observaţiilor făcute dar nu arată legături sufleteşti cu realitatea respectivă”.

Lucia Cireş, despre Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană, 2003: „Cartea poate fi consultată cu folos nu numai nu numai de etnologi, dar şi de istorici ai artei, ai religiilor, ai mentalităţilor, de sociologi, de lexicologi şi dialectologi, de esteticieni şi, în general, de orice om de cultură. Nici o exegeză viitoare referitoare la Bucovina nu va putea omite contribuţia lui Vasile Diacon la cunoaşterea acestei zone. Dorind cu ardoare să-şi înscrie, pe bună dreptate, consătenii în istoria culturii şi civilizaţiei, s-a plasat pe sine însuşi, tot pe bună dreptate, în rândul cercetătorilor conştienţi de menirea lor, care transmit o zestre culturală generaţiilor viitoare”.

O altă lucrare a lui Vasile Diacon este Cronicile Suhei Bucovinene concepută şi realizată în două volume în care sunt valorificate mai ales documentele redactate de-a lungul timpului în cancelariile parohiilor bisericeşti din zonă. În afară de bibliografia de specialitate, autorul foloseşte ca sursă de informare protocolul poruncilor, în care erau consemnate toate dispoziţiile şi ordinele de la forurile mitropolitane, dar şi de la autoritatea de ocupaţie austriacă, după anul 1820, condicile mitricale (a născuţilor, a vestirilor, a cununaţilor, a morţilor), deci documente de stare civilă. Condicile în care se înregistra, pe scurt, întreaga corespondenţă primită şi expediată, protocoalele în care erau consemnate dezbaterile din şedinţele epitropiilor bisericeşti, dar şi alte acte parohiale, diferite inscripţii pe carţi bisericesti ori pe clopotele bisericilor din satele de pe Suha Bucovineana.

Documentul cel mai interesant este Condica cronicală, care stă la baza întregii lucrări.

Consemnarea datelor în aceste Condici cronicale a fost impusă printr-un ordin dat la sfârşitul anului 1889 de către Consistoriul Arhiepiscopesc al Mitropoliei Bucovinei, conform căruia preoţii aveau obligaţia de a nota, pe lângă datele cu caracter istoric referitoare la localitate şi biserica acesteia, informaţii privitoare la evenimentele cele mai importante din viaţa comunităţilor.

Preoţii, care au fost cronicarii acelor vremuri, au consemnat de-a lungul anilor tot ce li s-a părut mai important să fie reţinut, începând cu mersul vremii, intemperiile, starea recoltelor şi continuând cu viaţa politică locală, aspecte socio-economice, conflicte interetnice determinate de impunerea limbii române în şcolile din zonă, nefiind neglijat nici faptul divers. Nu au fost trecute cu vederea aspectele majore ale vieţii politice din Bucovina, cum a fost impunerea ruteanului Artemon Manastyrschi în înalta demnitate de arhimandrit consistorial fără consimţământul mitropolitului Vladimir Repta, dar nici evenimente care au marcat viaţa internaţională, precum războiul balcanic, atentatele de la Debretin si Sarajevo, primul război mondial.

Lectura şi analiza cronicilor i-a prilejuit autorului pertinente incursiuni în istoria locală, punerea în discuţie a unor date cu privire la structura satelor, populaţie, starea de sănătate a locuitorilor, cât şi unele aspecte etnografice care se desprind din analiza documentelor respective.

Prin cercetările sale, Vasile Diacon face mari servicii istoriei locale, etnologiei si onomasticii (toponimie si antroponimie), dar si lexicologiei româneşti."

Citat din Ion Popescu Sireteanu, Bucovina. Oameni şi cărţi, Editura Augusta, Timişoara, 2005, pp. 359-364

Prof.univ. dr. Ilie Dan: Bucovinean de minte, suflet şi omenie, Vasile Diacon (absolvent a două facultăţi) a desfăşurat în ultimii douăzeci de ani o fructuoasă activitate civică, dar şi una ştiinţifică şi publicistică, remarcabilă în varietatea şi în consistenţa ei. Probante pentru aceasta sunt studiile, articolele şi recenziile legate de istoria şi cultura română, precum şi volumele pe care le-a semnat până acum, altele două urmând să vadă lumina tiparului în curând. E vorba de cărţi monografice dedicate ţinuturilor natale (Valea Suhei, jud. Suceava) sau unor probleme dureroase şi controversate din istoria românilor, cum este reîntregirea neamului.

Acestora (dar şi altora) li s-a adăugat de curând o cercetare monografică de excepţie, în două volume, cu titlul Berea la români, având şi un subtitlu adecvat şi explicit: Pagini de istorie.

Sub semnul muncii, al tenacităţii şi al studiului ştiinţific din perspectivă pluridisciplinară, noua carte a lui Vasile Diacon se înfăţişează ca o remarcabilă lucrare monografică dedicată unei băuturi-aliment: berea. Ea are în vedere un criteriu istoric, unul geografic, altul socio-economic şi altul, cultural, cu implicaţii în timp şi spaţiu, pentru România, Europa şi alte zone din lume. Cercetarea amănunţită şi foarte bine structurată a importanţei acestei „pâini lichide” pentru viaţa economică (în special industria alimentară), socială şi spirituală a implicat un volum imens de muncă, o informare bogată şi diversă, dar şi o analiză ştiinţifică riguroasă cu argumente convingătoare şi procedee adecvate, totul fiind expus cu rigoare şi claritate, toate punând în evidenţă personalitatea unui intelectual de marcă şi a unui cercetător avizat în acest domeniu.

Întâlnim în cele două volume o informaţie documentară (din bibliografie şi din arhive) impresionantă, a cărei interpretare ocupă o arie extinsă pentru tema abordată de autor, încât sunt tratate riguros ştiinţific chestiuni generale sau aspecte particulare (unele constituie o adevărată surpriză!), toate constituind o lectură informativă, creativă şi necesară pentru orice categorie de cititori. Prin urmare, ar trebui să menţionăm aici chiar titlurile tuturor capitolelor, dar, din lipsă de spaţiu, le vom invoca pe cele cu caracter de excepţie într-o asemenea lucrare: Berea în literatură şi arte plastice; Berea în spaţiul românesc (volumul I), Berea pe meleagurile ieşene; Producţia mondială de bere; Tipuri şi sortimente de bere; Eticheta, o poveste despre bere (volumul II).

Specialiştii, ca şi cititorii interesaţi, au ocazia să cunoască variate aspecte privind „viaţa” acestei băuturi, din antichitate până-n zilele noastre (începutul producerii berii, berea în scrieri vechi, aspecte legislative, vechi fabrici de bere, companii producătoare de bere, producţia mondială de bere, fabrica de bere „Zimbru” din Iaşi, hameiul şi orzul, ş. a.), cu referire nu numai la România şi Iaşi, ci şi la Austria, Cehia, Germania, Franţa, Danemarca, Belgia şi Rusia, dar şi Egipt, Japonia, Brazilia, China şi Malaezia.

Excepţionale şi în mare parte inedite, sunt Anexele care însoţesc această carte (elaborată timp de douăzeci de ani!), Glosarul, Reproducerile după operele de artă şi după etichete (foarte frumoase şi expresive, pe coperta a IV-a!), ca şi Bibliografia (106 titluri în limbile română, germană, engleză, franceză şi italiană). În ansamblu, Berea la români cuprinde, într-un anume fel, trei cărţi, având ca subiecte: istoria berii, răspândirea acestei băuturi şi probleme economice legate de bere (fabrici, tehnologii, materii prime, preţuri, distribuţie, sortimente etc.).

Monografie exhaustivă şi carte-unicat, opera lui Vasile Diacon reprezintă, în egală măsură, un model de lucrare monografică în România şi o cercetare de nivel european.

Leonida Maniu: Într-o lucrare de referinţă, Spiritul critic în cultura românească, G. Ibrăileanu încerca să sintetizeze, într-o formulă concisă şi definitorie, virtuţile dominante ale operei şi personalităţii fiecărui scriitor analizat. Călcîndu-i pe urme, suntem tentaţi să aşezăm pe frontispiciul lucrărilor elaborate de etnologul ieşean Vasile Diacon, sintagma cultură şi patriotism. În mod constant, aproape pe fiecare pagină a acestora, realităţile desemnate de cele două concepte se întregesc sau se suprapun, conferind scrisului său o trăsătură distinctă. Altminteri spus, patriotismul se nutreşte din cultură, iar cultura dobândeşte aripi şi vigoare prin patriotism. Ultimele volume ale lui Vasile Diacon, Un moment din istoria limbii române literare: Eufrosin Poteca; Sub semnul lui Clio şi Istorie şi cultură românească. Pagini regăsite, toate publicate la Editura Tipo Moldova, în 2009, se înscriu volens-nolens în sfera acestor constatări.

Primul, dintre acestea, o documentată şi luminoasă evocare a vieţii şi activităţii arhimandritului Eufrosin Poteca, nu reprezintă numai biografia unui om, ci şi a unei epoci extrem de agitată, întrucît „dacă până acum, în instituţiile de învăţămînt de orice grad, predomina limba greacă, începând cu această epocă, limba română va pătrunde în şcoală ca limbă de predare a ştiinţelor” (p. 7). Gheorghe Asachi, Gheorghe Lazăr, I. Eliade Rădulescu, Grigore Pleşoianu ş. a., luptau de aceeaşi parte a baricadei. Spre deosebire însă de studiile anterioare consacrate ilustrului cărturar, ce aveau drept obiect militantul pe tărâm social, ctitorul de şcoli româneşti sau traducătorul Eufrosin Poteca, Vasile Diacon şi-a propus şi a. reuşit să pună în lumină contributia acestuia în domeniul limbii, modul în care Eufrosin Poteca a participat „la modernizarea lexicului limbii literare (a fundamentat terminologia filosofică română modernă), prin înlăturarea din scrierile sale a unor cuvinte vechi şi înlocuirea cu termeni noi” (p. 137). În consecinţă, călăuzit de o remarcabilă intuiţie lingvistică, el utilizează neologismele, cu precădere de provenienţă italiană, numai „forţat de inexistenţa în limba, română a unui sinonim apropiat.... ceea ce nu se întîmplă la Eliade Radulescu şi Gheorghe Asachi”(p.134).

Centrul de greutate al celui de al doilea volum, Sub semnul lui Clio, este constituit de trecerea în revistă a strădaniei româneşti de a rezista şi de a se afirma împotriva adversităţilor de tot felul, pe care vitregia vremurilor le-a revărsat asupra unei bune părţi a pământului nostru. Este vorba de Bucovina, Basarabia şi de Insula Şerpilor. Aspecte privind viaţa culturala şi luptele politice ale românilor din Bucovina, după anul 1900, ocupă un loc privilegiat. Rând pe rînd, antenele investigaţiei înregistrează atent aproape toate manifestările care pot defini viaţa culturară bucovineană. Începutul si totodată, factorul care explică această efervescenţă spirituală se află în activitatea principalelor societăţi culturale: Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, Societatea academică Română „Junimea”, Clubul Român din Suceava, „Şcoala Română”din Suceava, Societatea Mazililor şi Răzeşilor din Bucovina etc. La rândul lor, aceste societăţi naţional-culturale şi-au lărgit sfera de influenţă înfiinţând, după posibilităţile de care dispunea fiecare din ele, ziare şi reviste, librării, tipografii, muzee, şcoli particulare, cabinete de lectură la sate, şezători, congrese etc. Regretabil este numai faptul că atunci, ca şi astăzi, confruntările dintre partidele politice (Partidul Poporal Naţional Român, Partidul Conservator Român, Partidul Naţional Român etc. nu au făcut decât să slăbească solidaritatea celor care trebuiau să rămînă uniţi. „Corpul naţiunii noastre - se afirmă într-un ziar din Cernăuţi - este spart în caste separate. Marii proprietari, preoţii, învăţătorii, poporul rural, toţi se separează politiceşte unii de alţii şi se mărginesc a lupta pentru interesele particulare ale stării căreia îi aparţine: acesta este tristul efect al agitaţiei democraţilor români”(p. 139). Studiul Nicolae Iorga şi naţionalismul românesc în spaţiul bucovinean completează dintr-un alt unghi acest tablou şi adaugă o pagină mai puţin cunoscută la biografia marelui istoric.

Alte studii şi articole privind Insula Şerpilor, unirea Basarabiei cu România sau documente inedite referitoare la serbarea de la Putna din 1871 împrospătează conştiinţa naţională cu elanuri de autentic patriotism.

Ultimul volum, Istorie şi cultură românească, reuneşte articole şi recenzii publicate de-a. lungul anilor, în mai multe ziare şi reviste şi, din acest motiv, este firesc să fie de o mare diversitate. În ciuda acestui fapt, întîlnim şi aici acele nuclee tematice care amintesc de celelalte scrieri ale lui Vasile Diacon. Există, în primul rînd, o constantă propensiune pentru comentarea şi promovarea unui străvechi filon de cultură românească, care cunoaşte mai multe aspecte: a) evidenţierea unor contribuţii privind monumente de limbă şi literatură veche (Cultură şi literatură română veche, Nicolae Cartojan şi literatura română veche), b) predilecţia. pentru cercetările etno-folclorice şi dialectale (Radiografia etno-folclorică a unui sat bucovinean, Fundu Moldovei străveche vatră de cultură românească etc.), c) interesul pentru mitologie (Mitologia în actualitate). În continuare, distingem un nucleu datorat atenţiei deosebite acordată, traducerilor şi problemelor de limbă în genere („Leucaida” lui Asachi în versiune românească, Neologismul în lexicografie etc.). Alte articole sunt, de fapt, omagii aduse unor profesori şi oameni de cultură moldoveni (Omagiu profesorului Gheorghe Buzatu, Profesorul Ilie Dan: omul şi opera etc.). În sfîrşit nu lipseşte nici nucleul cu încărcătură politică (Intervenţie în sedinţa Adunării Deputaţilor din 25 mai 1992 cu privire la aromâni).

Pretutindeni, prin aceste succinte consideraţii referitoare la. cele trei volume, nu am făcut decît să argumentăm exactitatea sintagmei prin care am definit scrisul şi activitatea lui Vasile Diacon, cultură şi patriotism. „Nu am un scop imediat - mărturiseşte autorul -, ci doar o sinceră bucurie de a salva de la neagra, uitare şi dispariţie definitivă unele întregi fapte de istorie , etnografie şi folclor, de cultură,în general” (p. 182).

În contextul socio-cultural actual, când societatea românească trăieşte şi se adânceste într-o confuzie valorică fără precedent, promovarea şi frecventarea elementului nostru durabil şi autentic poate sădi, în sufletele tinerelor generaţii, un germene de speranţă. Din atari raţiuni, cărţi, precum cele pe care tocmai le-am analizat, se înscriu pe drumul care duce spre normalitate.

Ilie Dan: După câteva volume, apărute în timp, dar valoroase şi importante prin domeniul abordat – cu precădere istoric, cultural şi etnografic –, Vasile Diacon, inteligent, harnic şi adept necondiţionat al lucrului bine făcut (aşa cum i-au învaţat austiecii pe cei din Bucuvina) ne surprinde (ca să nu spun ne uimeşte) prin publicarea, de curând a trei cărţi, recomandabile din toate punctele de vedere. Ele probează, pe de o parte, o continuitate în planul preocupărilor variate ale autorului , în domeniul umanist, iar pe de altă parte, consecvența şi valoarea demersului ştiinţific raportat la domeniile care constituie coordonate esenţiale în activitatea lui Vasile Diacon ca cercetare interdisciplinală, spirit analitic, curaj al opiniilor, puncte de vedere noi şi o rigoare filologică exemplară.

Cele trei cărţi, cu certitudine, reprezintă rodul unei munci statornice, însoţite de pasiune şi de o reevaluare sau valorizare a contribuţiilor altor cărturari, de ieri sau de azi, din perspectiva actuală a investigării unor „zări şi etape” din destinul românesc, definit prin istoria, limba şi folclorul celor care „au hălăduit” sau vieţuiesc în spaţiul de la Dunăre, Marea Neagră şi Carpaţi.

În acelaşi timp, preocupăriilor date la iveală acum sunt de fapt „inscripţii” mentale afective grefate în personalitatea autorului, cu câteva decenii în urmă. Şi nu putem să nu remarcăm faptul că aceste lucrări evidenţiază un punct de convergentă, un carrefour, determinat obiectiv de cultura, respectul adevărului istoric şi „scriitura” care se află sub semnul organizării şi clarităţii în expunerea faptelor (atât de numeroase şi variate).

Una dintre cele trei apariţii editoriale, dedicată memoriei ilustrului romanist ieşean Ştefan Cuciureanu, reprezintă o monografie exhaustivă, de tip universitar, dedicată unui strălucit înaintaş în cultura naţională, opera sa constituind „Un monument din istoria limbii române literare- Eufrosin Poteca”(acesta este şi titlul volumului).

Ca şi în alte cercetări de acest gen, autorul prezintă într-o primă parte viaţa şi activitatea lui Eufrosin Poteca, pe baza a numeroase şi diverse informaţii documentare. Partea de rezistenţă a volumui o constitue studiul aspectelor lingivistice din scrierile lui Poteca pe baza unui număr de fapte, cu insistenţă asupra italienismelor şi a neologismelor din opera eruditului arhimandrit, ceea ce îndreptăţeşte concluzia (p. 137) autorului: „Limba scrierilor lui Eufrosin Poteca ilustrează unele aspecte din cele mai importante ale procesului de dezvoltare a limbii române literare, aşa cum se înfăţişează ele la începutul secolului al XIX-lea”. Anexele grupează un mare număr din scrisoriile pe care cărturarul muntean le-a adresat autorităţilor sau a unor persoane apropiate. Cea de-a două carte Istorie și cultură românească. Pagini regăsite însumează articole, recenzii, studii, omagiale şi o intervenţie în Camera Deputaţilor al căruia membru a fost şi autorul. Ceea ce surprinde şi aici este varietatea contribuţiilor, bogăţia informaţiilor, echilibru şi obiectivitatea în expunerea faptelor cât şi claritatea discursului, fie că este vorba de personalităţi şi cărţi, fie că materialele se referă la momente din spaţiul cultural românesc sau străin. Pe lânga cercetări proprii (topinime din bazinul Suhei Bucovinene, literatura română veche, Gh. Asachi, problema neologismelor ş. a.), întâlnim o serie de portrete ale unor oameni de cultură. (Gh. Buzatu, Emil Satcu ş. a.), precum şi recenzii ale unor lucrări cu caracter istoric, filologic şi folcloric, datorate, unor autori din Moldova şi Bucovina, unele din contribuţiile lui Vasile Diacon, fiind publicate anterior în „Pagini bucovinene”, „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, „Limba română”, „Revista română”, „Ţara noastră” şi „Convorbiri literare”, din aceasta din urmă revistă ieşeană este reprodus un articol excepţional intitulat Securiști și literați. Oameni de litere ieșeni în vizorul securității (însoţit de facsimile revelatoare).

Aşa cum arată şi titlul – Sub semnul lui Clio – cea dea treia carte a lui Vasile Diacon, apărută la aceeaşi casă editorială (TIPOMOLDOVA), include o serie de studii substanţial privind unele probleme ale istoriei României, unele dintre ele fiind, chiar şi azi, de stringentă actualitate, chiar dacă nu lipsit de controversele şi atitudinele naţionalist şovine în abordarea lor. Spre bucuria noastră (afectivă, totuşi), cele mai multe (şi consistente), se referă la Bucovina, Basarabia! Este vorba de adevărate „micromonografii”, situate sub zodia adevărului istoric precum următoarele: Aspecte privind viața culturală în Bucovina după anul 1900, Luptele politice din Bucovina între anii 1900-1914 şi Unirea Basarabiei cu țara mama, la care adaugăm Insula Șerpilor între trecut și prezent. În toate, Vasile Diacon se dovedeşte un bun cunoscător al faptelor, „apărat” de scutul adevărului istoric şi al onestităţii în chestiunile abordate de loc liniare sau simple. Chiar dacă au fost publicate anterior în ziare şi reviste, aceste contribuţii pun în valoare erudiţia, avant la lettre şi consistenţa unor cercetări istorice de ample dimensiuni pentru istorie naţională, eludate de către unii în mod voit sau „strâmbate”, de „alţii”, la porunca „altora”. Din acest punct de vedere, acest volum al lui Vasile Diacon este un remember şi un îndemn!

„Tripticul” său reprezină o confirmare a valorii şi actualităţii contribuţiile sale în aceste domenii, dar, în egală masură, şi un eveniment editorial deosebit.

Lucrări publicate

Traduceri din Giancarlo Barbieri (Poeţi din Trieste), în „Ateneu”, Bacău, nr. 4 (117)/1974;
Ctitori ai şcolii româneşti: Eufrosin Poteca, în „Opinia”, Iaşi, nr. 4-5/1974;
Manuscrisul de al Ieud, text stabilit, studiu filologic, studiu de limbă şi indice, de Mirela Teodorescu şi Ion Gheţie în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, Iaşi, nr. 1-2/1978;
Florin Marcu, Constant Maneca, Dicţionar de neologisme, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, Iaşi, nr. 1-2/1978;
Leucaida lui Asachi în versiune româneasă, în „Limba română”, Bucureşti, nr. 3/1979;
Enciclopedia istoriografiei româneşti, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, Iaşi, nr. 3-6/1979;
Arhimandritul Eufrosin Poteca şi preocupările sale de cultură românească, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, Iaşi, nr. 7-8/1979, p. 563-573;
G. Mihăilă, Cultură şi literatură veche în context european, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, Iaşi, nr. 9-12/1979;
N. Cojocaru, Pârteşii de Sus, o aşezare din Bucovina, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, Iaşi, nr. 4-6/1981;
N. Cortojan, Istoria literaturii române vechi, în „Mitropolia Moldovei şi a Sucevei”, Iaşi, nr. 4-6/1981;
Aspecte ale lexicului neologic la Eufrosin Poteca. Reminescenţe italiene, în „Limba Română”,Bucureşti, nr. 2/1982, p. 161-172;
Vechi aşezări pe valea Suhei Bucovinene. Sate şi biserici, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, nr. 10-12/1985, p. 161-172;
Giovenale Vegezzi Ruscalla în paginile „Familiei”, în „Pagini bucovinene”, An IV (1985), nr. 1 (73) supliment al revistei „Convorbiri literare”, Iaşi, nr. 1/1985;
Contribuţii pivind lupta insurecţională a armatei române în bazinul râului Suha, în „Suceava – Anuarul Muzeului Judeţean”, Suceava, An XI-XII (1984-1985), p. 35-46;
23 August. Documente, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, Iaşi, nr. 4/1986;
Romulus Vulcănescu, Mitologie română, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, Iaşi, nr. 5/1986;
Din istoria alimentaţiei publice la Iaşi, în „Cronica”, Iaşi, nr. 36/5 sept. 1986;
Aspecte ale vieţii social-politice în aşezările din bazinul Suha Bucovineană, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie <A. D. Xenopol>” - Iaşi, XXIV/1, 1987, p. 375-384;
Contributii la istoria industriei alimentare. Berăritul la Iaşi, Anexa la „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie <A. D. Xenopol>”, Iaşi, XV/1 1988, p. 667-723;
Vechi aşezări pe Suha Buovineană. Pagini monografice, Iaşi, Universitatea „Al. I. Cuza”, 1989, Colecţia „Românii în istoria universală”, IV/3, 320 + 32 p.;
Observator în Albania printre aromâni, în „Dreptul la educaţie în limba maternă”, Simpozion 1991, sub îngrijirea dr. Vlad Bejan, editat de Societatea Culturală „Ginta latină” , p.127-129;
Documente inedite referitoare la serbarea de la Putna din 15/27 august 1871, în „Moldova”, Iaşi, An IV, nr. 1 (14), ianuarie 19, p. 18-21;
Reîntregirea. Basarabia, Bucovina şi Insula Şerpilor în dezbaterile Parlamentului României, Iaşi, 1992; ediţia a II-a, Iaşi, 2006;
Viaţa parlamentară, în „Verba volant”, Iaşi, An I, nr. 1/octomrie 1990;
Omenia, în „Crai nou”, Suceava , 11.01.1991;
Când şi cine va îndrepta eroarea istorică?, în „Opinia”, An II, nr. 311 din 3.04. 1991;
Către redacţia cotidianului „Sfatul Ţării”, în „Sfatul Ţării”, Chişinău, nr. 62 (842) din 30.04.1991;
La Bucureşti, de ziua Unirii, în „Sfatul Ţării”, Chişinău, nr. 53 (794)/12.04.1991;
Despre noi în Parlamnetul României, în „Sfatul Ţării”, Chişinău, nr. 74 (794), 21.05.1991
Despre noi în Parlamnetul României, în „Sfatul Ţării”, Chişinău, nr. 76 (796), 23.05.1991
Poziţie clara în problema Basarabiei!, „Opinia” an II, 335/6.06.1991
Discursuri parlamentare, „Opinia”, Iaşi, an II, 362/15.06.1991;
Cât suferim de pe urma accidentului de la Cernobâl?, „Opinia”, Iaşi, an II, nr. 364/19.06.1991;
Domnule Preşedinte, în „Sfatul Ţării”, Chişinău, nr. 99 (899)/21.06.1991;
Tratatul se cere ratificat, „Cronica”, Iaşi, an XXVI, nr. 21/1-15.07.1991;
Istoria pe care o trăim, „Opinia”, Iaşi, an II, 377/6.07.1991;
Insulta şi calomnia sunt forme de manifestare a violenţei, „Opinia”, an II, 387/20.07.1991;
Care este soarta aviaţiei utilitare? „Opinia”, Iaşi, an II, nr. 397/3.08.1991;
Răspuns insolent de la Kiev, „Opinia”, an II, nr. 399/7.08.1991;
Paridele politice despre 23 august 1994, „Cronica”, Iaşi, an XXVI, nr. 24/16-31 august 1991, p. 3;
Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face, „Sfatul Ţării”, Chişinău, nr. 153 (953)/29.08.1991;
Este vremea ca guvernul român să acţioneze, „Opinia”, Iaşi, an II, nr. 497/27.11.1991;
Azi primim, „Azi”, Bucureşti, an II, nr. 471/20.12.1991;
Moţiune particulara, „Phoenix”, an III, nr. 19 (112)/ mai 1992;
Intervenţii în Parlament, „Opinia”, an III, nr. 606/ 2.06.1992;
O posibilă interpelare, „Opinia”, Iaşi, an III, nr. 642/22.06.1992;
Începutul berăritului românesc, în „Revista berarilor”, Bucureşti, an IX (1999), nr. 9/1999, p. 4-5.
Fundu Moldovei, străveche vatră de cultură românească, în „Monitorul de Suceava”, Suceava, An VII (2001), nr. 1 (1558), ianuarie 2001, p. 4;
Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană, Editura Unirea, Iaşi, 2002, 496 p.
Cronicile Suhei Bucovinene, Tipo Moldova, Iaşi, 2005, vol. I-II.
Oameni de litere ieşeni în vizorul securităţii, în „Convorbiri literare”, Iaşi, an CXL, nr. 7 (127)/ iulie 2006, pp. 150-154;
Despre variabilitatea (micro)toponimelor şi limitele ei (Bazinul Suha Bucovineană, judeţul Suceava, în „Phlilologos”, Iaşi, an II (2007), nr. 5-6 (3)/2007, pp. 201-209.
Eveniment editorial la Iaşi, în „Tricolorul”, Bucureşti, an V, nr. 1199/3 martie 2008, p. 3.
Insula Şerpilor, între trecut şi prezent, în „Tricolorul”, Bucureşti, an V, nr. 990, 991, 992, 993 şi 994/26, 27, 28, 29 şi 30 iunie 2007.
Marele pictor Sabin Balaşa a fost înmormântat, sâmbătă, cu onoruri militare, în „Tricolorul”, Bucureşti, an V, nr. 1230/7 aprilie 2008, p. 1.
P. R. M. şi naţionalismul european, în „Tricolorul”, Bucureşti, an IV, nr. 861/22 ianuarie 2007, p. 3
Bărbăţia pierdută a lui Băsescu, în „Tricolorul”, Bucureşti, an IV, nr. 937/23 aprilie 2007, p. 2.
N. Iorga şi naţionalismul românesc în spaţiul bucovinean, în Nicolae Iorga 1871-1940. Studii şi documente, Editura Universităţii din Bucureşti, 2008, pp. 275-300.
Un univers, o epocă, o carte…, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 1(3), ianuarie 2009; şi în „Analele Bucovinei”, Rădăuţi – Bucureşti, an XVI, nr. 1/2009, pp. 314-315, sub titlul Lidia Ştefan, Doroteia, satul meu drag, Bucureşti, Editura Agricola, 2008, 159 p + 16 planşe cu ilustraţii;
Aoleu ce ploaie vine de la Cluj, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 1(3), ianuarie 2009;
Unirea Basarabiei cu Ţara Mamă, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 2(4), martie 2009, şi în „Tricolorul”, Bucureşti, an VI, nr. 1523/28 martie 2009;
Asumarea minciunii, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 3(5), aprilie 2009;
Omagiu profesorului Gheorghe Buzatu, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 3(5), aprilie 2009;
Preţuire plăieşilor suceveni, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 4(6), mai-iunie 2009;
Gheorghe C. Patza şi moliile magistraturii, în „Revista română”, Iaşi, an XV, nr 2 (56), iunie 2009, pp. 50-51;
Magicianul, în Paradigmele istoriei. Discurs. Metodă. Permanenţe. Omagiu Profesorului Gh. Buzatu, Coordonator Stela Cheptea, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009, p. 59; în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 4(6), mai-iunie 2009;
Marele istoric, la zi aniversară, în „Tricolorul”, Bucureşti, an VI, nr. 1579/06.06.2009, p. 3.
Luptele politice din Bucovina între anii 1900-1914, în Paradigmele istoriei. Discurs. Metodă. Permanenţe. Omagiu Profesorului Gh. Buzatu, Coordonator Stela Cheptea, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009, pp. 179-196;
Istoriografia românească în sărbătoare, în „România Mare”, an XX, nr. 992/31 iulie 2009, p. 8; în „Tricolorul”, Bucureşti, an VI, nr. 1622/28 iulie 2009, p. 1;
Profesorul Ilie Dan la 70 de ani, în Lingvistică şi cultură. Omagiu profesorului Ilie Dan, Coordonator Vasile Diacon, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2008, pp. 7-27;
Aspecte privind viaţa culturală în Bucovina, în Lingvistică şi cultură. Omagiu profesorului Ilie Dan, Coordonator Vasile Diacon, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2008, pp. 458-533;
Din istoria industriei berii în România. Fabrici de bere din Bucovina şi Basarabia, în „Analele Bucovinei”, Rădăuţi – Bucureşti, an XVI, nr. 1/2009, pp. 109-125;
Ilie Dan, Contribuţii la filologia şi onomastica românească, Tipo Moldova, Iaşi, 2008, 365 p., în „Analele Bucovinei”, Rădăuţi – Bucureşti, an XVI, nr. 2 (33);
„Dacă am discuta la timp coordonatele trecutului am fi scutiţi de multe surprize surprize ale viitorului”. Interviu cu istoricul Gh. Buzatu, în „Tricolorul”, Bucureşti, an V, nr. 1215/21 martie 2008, p. 3;
Aspecte legislative privind integrarea Bucovinei în regatul României, în Stela Cheptea, Gh. Buzatu, coordonatori, Convergenţe istorice şi geopolitice. Omagiu Profesorului Horia Dumitrescu, Casa Editorială „Demiurg”, Iaşi, 2009, pp. 136-151;
Parlamentul, bătaia de joc a Guvernuluii, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 5-6(7-8), iulie - octombrie 2009, p. 2;
Pensionarii, masă de manevră electorală, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 5-6(7-8), iulie - octombrie 2009, p. 2;
La 1 Decembrie 1918 România a intrat sub zodia eternităţii, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 7 (9), noiembrie - decembrie 2009, p. 1;

Recenzii despre lucrările tipărite

- Nicolae Cârlan: V. Diacon, Vechi aşezări pe Suha Bucovineană, în „Ţara de Sus”, (Suceava), An I, nr. 22/26 sept. 1990;

- Nicolae Cârlan, Note de lector: „Vechi aşezări pe Suha Bucovineană”, în „Crai Nou” (Suceava), An I, nr. 181/31.08.1990;

- Liviu Druguş, „Bucovina aşa cum a fost" „Opinia”, Iaşi, Serie nouă, An I, nr. 154/18.08.1990;

- Adolf Ambuster: Vasile Diacon: Vechi aşezări pe Suha Bucovineană, în „Der Sudostdeutsche”, nr. 12/15.XII.1990, p. 8;

- Emanuel Turczynsky: Vasile Diacon: Vechi aşezări pe Suha Bucovineană, [Alte Niederlassungen auf der Bukowiner Suha], Iaşi, 1989, XII, 319 S., 32 Taf, in „Sudostdeutsches Archiv”, XXXVIII/XXXIX Band, 1995/1996, R. Oldenbourg Verlag Munchen;

- Gh. Buzatu, O carte despre reîntregirea României, „Opinia” An III, nr. 650/1.08.1992;

- Prof. univ. dr. Ilie Dan, O valoroasă cercetare etnografică, în „Ţara Fagilor”, An XI (2003), nr. 1 (42)/ ianuarie-martie 2003, p. 28;

- Dr. Vasile Adăscăliţei, O monografie interesanta a unui bazin hidrografic, în „Cronica”, Iaşi, An XXXVII (2002), nr. 11/nov. 2002, p. 10;

- Emil Satco, Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană, în „Crai nou”, Suceava, An XIII (2002), n. 327/29 oct. 2002, p.5;

- Lucia Cireş, Suha Bucovineană în „data base” a antropologiei culturale, în „Revista română”, Iaşi, An VIII (2002), nr. 4(30)/dec. 2002, p. 16;

- Evenimente editoriale, în „România Mare”, Bucureşti, An XIII (2002), nr. 643/8 noiembrie 2002, p. 5;

- Florin Antohi, Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană, interviu cu Vasile Diacon, în „Ziua de Iaşi”, Iaşi, An IV(2002), nr.1377/9-10 noiembrie 2002, p. 6.

-Vasile Schipor, Vasile Diacon: omagiul vetrei strămoşeşti din Bucovina; proiecţia trecutului la nivelul istoriei naţionale şi universale; unicitatea care provoacă şi susţine universalitatea; pasiunea mistuitoare pentru satul – „experienţă vie”, arhivă a civilizaţiei naţionale şi model existenţial, în „7 zile bucovinene”, Rădăuţi, an III (2002), nr. 109/21.XI – 27.XI 2002, p. 6;

- Vasile Schipor, Vasile Diacon, Etnografie şi folclor pe Suha Bucovineană. Obiceiuri şi credinţe, Iaşi, Editura Unirea, 2002, 496 p., în „Analele Bucovinei”, an IX, nr. 1/2002, p. 288-290;

Vasile Adăscăliţei, O monografie interesantă a unui bazin hidrologic, în „Cronica”, Iaşi, an XXXVII (2002), nr. 11/ noiembrie 2002;

Ilie Dan, O valoroasă cercetare etnografică, în „Ţara Fagilor”, Suceava, an XI (2003), nr, 1 (42)/ianuarie – martie 2003, p. 28;

Ilie Dan, Pentru etnografia Bucoviei, în volumul Popas printre oameni şi cărţi, Iaşi, Editura Vasiliana – ’98, 2004, pp. 55-57;

Ion Popescu Sireteanu, Etnologul Vasile Diacon, în Bucovina. Oameni şi cărţi, Timişoara, Editura Augusta; Artpress, 2005, p. 359 – 364;

- Emilian Marcu : Vasile Diacon, Cronicile Suhei Bucovinene, vol I şi vol II, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2005, vol I 458 p., vol II, 424 p. Prefaţă de Ion Popescu Sireteanu, în „Convorbiri literarare”, Iaşi, anul CXL, nr. 4 (124)/aprilie 2006, p. 144;.

- Ilie Dan, O lucrare remarcabilă, în „Cronica”, Iaşi, an XLII (2006), nr. 7/iulie 2006;

- Gh. Buzatu, Din perlele Bucovinei, în „Tricolorul”, Bucureşti, an III (2006), nr. 700/12 iulie 2006;

- Evenimente editoriale, în „România Mare”, Bucureşti, an XVII (2006), nr. 832/23 iunie 2006, p. 18;

- Nicolae Cârlan, Istorie şi credinţă pe Suha bucovineană, în „Crai Nou”, Suceava, an XVII (2006), nr. 4203/23 iunie 2006;

- Tiberiu Cosovan, Laureaţii primei ediţii de decernare a premiilor culturale „Crucea Ştefan cel Mare şi Sfânt”, în „Monitorul de Suceava”, Suceava, an XI (2006), nr. 154 (3224) /3 iulie 2006;

- Emilian Marcu: Vasile Diacon, Reîntregirea. Basarabia, Bucovina şi Insula Şerpilor în dezbateri ale Parlamentului României, Editura Tipo-Moldova, Iaşi, 2006, 430 p., în în „Convorbiri literarare”, Iaşi, anul CXLI, nr. 5 (137)/mai 2007, p. 138;

- Ilie Dan, O lucrare remarcabilă, în Retrospectivă şi perspectivă, Iaşi, Editura Vasiliana – ’98, pp. 245-247

- Constantin Blănaru, Vasile Diacon – un viguros pledant pentru reîntregirea patriei, în „Crai nou”, Suceava, 11 mai 2007.

- Constantin Blănaru, „Amiază bucovineană” la Iaşi, în „Crai nou”, Suceava, 28 IV, 2007.

- Nicolae Cârlan, Vasile Diacon, Cronicile Suhei bucovinene, vol. I-II, Prefaţă de prof. univ. dr. Ion Popescu-Sireteanu, Iaşi, Tipografia Moldova, Seria „Monografii bucovinene”, 2005, 458 + 424, în Analele Bucovinei, Bucureşti, an XIV, partea I, 2007, pp. 347-349.

- Ilie Dan, O carte despre durerea şi dreptatea românilor, în „Revista română ”, Iaşi, an XIII, nr. 4 (50)/ decembrie 2007, p. 48 şi în Ilie Dan, Oameni, locuri, cărţi, Editura Quadrat, Botoşani, 2009, pp. 84-85.

- Nicolae Cârlan, Vasile Diacon, Cronicile Suhei Bucovinene, vol. I-II, Prefaţă de prof. univ. dr. Ion Popescu-Sireteanu, Iaşi, Tipografia Moldova, Seria „Monografii bucovinene”, 2005, 458 + 424 în „Analele Bucovinei”, Rădăuţi – Bucureşti, an XIV, nr. 1 (31), pp. 347-349.

- Academia Română – Filiala Iaşi. Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, 15 ani de activitate (1992-2007), Casa Editorială „Demiurg”, Iaşi, 2007, pp. 35-36.

- *** Premiile FundaţieiCulturale a Bucovinei-2008, în „Crai nou”, Suceava, an XIX, nr. 4859/4 octombrie 2008, p. 4.

- Gh. Giurcă, Din bibliografia Bucovinei, Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, Suceava, 2009;

- Scriitori şi publicişti ieşeni contemporani. Dicţionar 1945 – 2008, Editura Vasiliana ’98, Iaşi, 2009, pp.;

- Dumitru Buzdugan, Noul preşedinte, dr. Vasile Diacon, a pus capăt interimatelor la PRM Iaşi, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 3(5), aprilie 2009;

- Liviu Papuc, A 25 – amiază bucovineană la Iaşi, în „Crai nou”, Suceava, an XX, nr. 5014/11.04.2009;

- Liviu Papuc, Amiază bucovineană de aprilie, în „Crai nou”, Suceava, an XX, nr. 5034/9.05.2009, p. 5;

- Vlad Rotaru, Consilierii juridici din Iaşi au un nou decan, în „Bună ziua, Iaşi”, Iaşi, an XI, nr. 3381/24.06.2009, p. 3;

- Emilian Marcu: Vasile Diacon, Berea la români, vol I 292 p., vol II 360 p., Editura Tipo-Moldova, Iaşi, 2009. Prefaţă de Ilie Dan, în „Convorbiri literarare”, Iaşi, anul CXLIII, nr. 9 (165)/septembrie 2009, p. 189.

- Constantin Blănaru, Prima reuniune culturală de toamnă a bucovinenilor ieşeni, în în „Crai nou”, Suceava, an XX, nr. 5170/17.10.2009, p. 5;

- Silviu Buculei, Chemarea satului, chemarea Slătioarei, în „Crai nou”, Suceava, an XX, nr. 5173/21.10.2009, p. 6;

- Ilie Dan, Destinul unei băuturi: berea, în Ilie Dan, Oameni, locuri, cărţi, Editura Quadrat, Botoşani, 2009, pp. 34-38;

- Liviu Papuc, Lingvistică şi cultură. Omagiu profesorului Ilie Dan, coordonator Vasile Diacon, Tipo Moldova, Iaşi, 2009, 536 p., în „Revista română”, Iaşi, an XV, nr 4 (58)/noiembrie 2009, p. 34;

- Lingvistică şi cultură. Omagiu profesorului Ilie Dan, Coordonator Vasile Diacon, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2008, în „Dacia literară”, Iaşi, an XX (serie nouă), nr 87 (6/2009), coperta 3, Editoriale…;

- Ilie Dan, O cercetare de nivel european, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 5-6(7-8), iulie - octombrie 2009, p. 4;

- Emilian Marcu, La aniversară, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 5-6(7-8), iulie - octombrie 2009, p. 4;

- Leonida Maniu, Cultură şi patriotism, în „Ţara noastră”, Iaşi, an II, nr. 7(9), noiembrie - decembrie 2009, p. 5;

- Ilie Dan, Un autor şi trei cărţi, în „Dacia literară”, Iaşi, an XXI, Serie nouă, nr. 88 (1/2010), ianuarie 2010, pp. 103-104.

Referinţe

Personalităţi publice – politice, decembrie 1989 – 27 septembrie 1992, Bucureşti, Editura Holding Reporter, 1993, p. 58;

Personalităţile României contemporane. Protagonişti ai vieţii publice, decembrie 1989 – decembrie 1994, Agenţia Naţională de Presă „Rompres”, Bucureşti, 1994, p. 251;

Who’s who în România, Bucureşti, Pegasus Press, 2002, p. 186.

Academia Română – Filiala Iaşi. Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, 15 ani de activitate (1992-2007), Casa Editorială „Demiurg”, Iaşi, 2007, pp. 35-36.

Premii şi distincţii

Crucea de aur a Sfântului Ştefan cel Mare şi Sfânt, Secţiunea Ştiinţe istorice (Suceava, 2006);

Premiul pentru Istorie acordat de Fundaţia Culturală a Bucovinei la ediţia a XIV-a (Suceava, 2008).